i'm back...

da..m-am intors k doar nu puteam sa stau o zi fara sa fac o insemnare...makr una mik...cu toate k sunt foarte obosita k doar am stat 7 ore la scoala...si sunt in vacanta ( kre pana aq a fost destul de placuta)...am intrat sa ma laud k maine ziua mea (poate totusi o sa se gaseasca cineva sa imi zica si mie la multi ani) ..si desi o sa dau in sfarsit si eu testul ala ingrozitor la oracle...si o sa il pik ( ma pregatesc sufleteste k azi alte 2 prietene l-au pikt)....nu o sa las atata lucru sa imi strice ziua....o sa ma bucur, o sa fiu cu prietenele mele si poate o sa isi aduk si EL aminte si o sa imi trimita macar un sms ( da stiu k nu o sa fie asa...dar din knd in knd imi place si mie sa ma mai rup de realitate...sa inchid ochii si pt kteva secunde sa ma detasez de toate problemele sa ma gandesc la EL si sa visez)...deja am inceput din nou sa aberez...am inceput sa ma pierd in cuvinte mari...dar doar sunt pe blog...sunt o straina care isi insiruie toate gandurile...sunt o necunoscuta pe care nimeni nu o ia in seama....si ma simt atat de bine in anonimat...ma simt bine sa stiu k nu sunt judekta...poate uneori si cele mai bune prietene ma judek..de fapt poate..cu siguranta....de nenumarate ori au fost primele care mi-au spus k sunt prea copil..sau prea naiva k am incredere prea mare in EL...dar ele nu il cunosc...de fapt cine il cunoaste mai bn k mine? knd eu am fost singura kre a fost cu EL in atatea clipe grele...l-am facut sa planga...si sa rada...ji EL pe mine...mi-a dat voie sa ma apropii..si apoi m-a indepartat atat de brutal...am avut nevoie sa ma iubeasca si EL inapoi...am avut nevoie sa aiba si EL la randul lui nevoie de mine...dar EL nu a avut nevoie de mine...nu m-a iubit cel putin asta am ajuns sa cred...oricum ce am trait langa EL a fost frumos..a fost park alta viata..a fost magic..dar cum se spune..magia uneori e doar o ILUZIE....dak va intrebati cine este acest EL despre care tot vorbesc....este singurul baiat pe care l-am iubit...poate o sa va spun toata povestea dar nu acum...e mult de spus..e destul de dureros pt mine..si sunt mult prea obosita...acum ma duc sa ma strecor in patik...ma duc sa imi las capul sa cada greu pe perna...si poate visele or sa vine si la mine in seara asta...sau poate o sa vina zana maseluta sau mos Ene...eh nu s stie niciodata ce surprize ne rezerva viitorul....sper sa revin maine in forta....si sa va povestesc tot....:*:*:*

alta zi...alte probleme...

Ah....nici nu stiu cu ce sa incep...kte stari poti sa experimentezi intr-o singura zi....Cat de usor poti trece de la o extrema la alta...credeam k dak incepi ziua cu dreptul o sa fi fericit si o sa iti mearga bine... o minciuna...va asigur eu k nu merge...asta am facut si eu de dimineata am pasit cu dreptul cu gandul k poate azi o sa fie altfel ...cu gandul ca o sa fie bine...k o sa se intample cv frumos sau makr o sa uit putin de probleme....si in prima jumatate a zilei toate au mers bine...pana knd am observat k deja sunt in criza de timp si k o sa intarzii iar la liceu...iar o sa se supere profa pe mine k intarzii la un test asa de important si nu sunt solidara cu colegii mei care au atat de mult ajutor la oracle ( asta e legat de informatica..facem baze de date....profa e foarte mandra k a reusit sa termine cursul si pe deasupra a obtinut si posibilitatea sa predea ce a invatat ea unor elevi...doar 30...si dupa ce 1 an de zile ne-a inebunit kte 8 ore pe saptamana s-a gasit sa ne cheme si in vacanta k doar trebuie sa dam examenul sa ne dea diplomele..un examen kre oricum e extrem de greu si probabil nu o sa il ia nimeni nici makr ea )...sa revenim...pana la urma am reusit sa ajung la liceu dar bineinteles k profa era deja akolo mi-a faqt observatie si apoi s-a potolit... cea mai buna prietena a mea incepuse deja testul....si eu nici macar nu fusesem akolo sa ii dau un cot, sa ii zambesc si sa ii urez succes...dupa 2 ore in care ne-a straduit toti pt testul ei...l-a trimis..si SOC!!! nu il luase...mai trebuiau doar 2 intrebari...bineinteles k atunci toata ziua park s-a intors pe dos.....am ajuns aksa si am intrat pe mess k doar suntem dependenti de internet...cel putin generatia mea cu siguranta...pe internet era tipul kre a fost langa mine si m-a faqt sa zambesc dupa ce "my heart was broken"...s-a purtat cu mine atat de frumos....si dupa 2 ore park nu il mai recunosteam...nu i-am facut nimik ji totusi era atat de rece....simteam k ma lovesc de un cub de gheata knd vorbeam cu el...nu si el...singura persoana care imi fusese alaturi atata timp....ma dezamagea si ea....dezamagire dupa dezamagire...cu atatea probleme...cu atatea minciuni..cum mai putem sa avem incredere in cineva? suntem singurii care ne putem ajuta...trebuie!! trebuie sa....uf...ce putem sa facem? se spune k dak te daruiesti daruieste-te altcuiva...si dak acel altcineva nu te vrea? dak esti dispusa sa ii daruiesti tot? dar el nu da nimik? dak incerci sa faci orice numai sa-i fi makr putin pe plac ,sa iti dea putina atentie? si el nici makr nu te observa? cum poti sa te daruiesti altcuiva dak acel cineva s-a daruit si el deja altei persoane? incercam sa transformam dragostea in ceva care ne apartine care il putem da sau lua cand vrem....nu e asta dragostea ...e mai presus de ceva ce putem sa oferim....e un sentiment atat de pur si puternic...e singurul refugiu...e singura noastra speranta...e ceea ce ne-a dat Dumnezeu....dak dragostea e un dar cum putem noi sa il dam mai departe? nu putem... putem sa ne bucuram de el...si sa il impartim cu altii....dragostea cu toate k de multe ori ne face sa plangem sau chiar dak nu ne este impartasita..ne face sa scoatem la iveala tot ce e mai bun din noi....ne face mai puternici...si mai buni...ne face sa uitam de egoism..si ne invata sa ne bucuram pentru altii...asa ma bucur si eu pentru tine....tot ce conteaza e ca tu sa fi fericit chiar dak nu esti langa mine...si esti cu ea...macar zambesti....te iubesc!...cam atat pentru azi k dak mai gandesc mult probabil o sa imi rascolesc din nou amintirile si o sa incep sa ma scurg usor...

Vise...

Visele nu isi au rostul in viata! Cand iubesti fara speranta,knd suferi in singuratate,knd visezi fara posibilitatea de a le realiza...sperantele nu te fac dekt sa te degradezi, sa te pierzi in neguri, in lumi infinite pline de iluzii ratacite... Cand pierzi insasi speranta,viata nu mai are nici un sens...si atunci nu iti mai ramane altceva de facut decat sa asterni tot ceea ce gandesti..sa-ti clarifici tie ceea ce simti cu adevarat si sa iesi din starea de confuzie in care te-ai afundat... Si exact asta incerc sa fac si eu acum...incerc sa imi sadesc poteca prin cioburile de vise cu care am ramas ,prin sentimentele risipite pe un necunoscut si prin flacarile de tristete care ma mistuie din interior...incerc sa evadez si mi se pare atat de greu totul...park ma apasa, si pic de kte ori incerc sa ma ridic...si se repeta la infinit...de cate ori cred k l-am uitat revine in viata mea...ma cauta EL...nu e corect..imi invadeaza tristetea,imi umple golul, imi implineste visele numai pentru o clipa...care dureaza mai mult de un moment...intorc capul si apoi observ k acea clipa s-a dus...ma prabusesc din nou la pamant si lacrimile grele se rostogolesc din nou pe obrajii fierbinti...si totul devine din nou gri...vad cum sperantele mi se naruiesc in fata ochilor si totusi nu reusesc sa fac nimik kre sa impiedice asta...deci dc avem nevoie de vise? Knd tot ce ne inconjoara ajunge sa se piarda o data cu trecerea timpului? visele ne impiedica sa fim realisti...si totusi kteodata ne aduc atata fericire....