Vise...

Visele nu isi au rostul in viata! Cand iubesti fara speranta,knd suferi in singuratate,knd visezi fara posibilitatea de a le realiza...sperantele nu te fac dekt sa te degradezi, sa te pierzi in neguri, in lumi infinite pline de iluzii ratacite... Cand pierzi insasi speranta,viata nu mai are nici un sens...si atunci nu iti mai ramane altceva de facut decat sa asterni tot ceea ce gandesti..sa-ti clarifici tie ceea ce simti cu adevarat si sa iesi din starea de confuzie in care te-ai afundat... Si exact asta incerc sa fac si eu acum...incerc sa imi sadesc poteca prin cioburile de vise cu care am ramas ,prin sentimentele risipite pe un necunoscut si prin flacarile de tristete care ma mistuie din interior...incerc sa evadez si mi se pare atat de greu totul...park ma apasa, si pic de kte ori incerc sa ma ridic...si se repeta la infinit...de cate ori cred k l-am uitat revine in viata mea...ma cauta EL...nu e corect..imi invadeaza tristetea,imi umple golul, imi implineste visele numai pentru o clipa...care dureaza mai mult de un moment...intorc capul si apoi observ k acea clipa s-a dus...ma prabusesc din nou la pamant si lacrimile grele se rostogolesc din nou pe obrajii fierbinti...si totul devine din nou gri...vad cum sperantele mi se naruiesc in fata ochilor si totusi nu reusesc sa fac nimik kre sa impiedice asta...deci dc avem nevoie de vise? Knd tot ce ne inconjoara ajunge sa se piarda o data cu trecerea timpului? visele ne impiedica sa fim realisti...si totusi kteodata ne aduc atata fericire....